17 ianuarie 2021

Dacă ai chef să prinzi roșioară mare, mergi aici!

Dunărea Veche - intrarea în canalul Răducu 


    În toamna lui 2020, căutam un loc de pescuit la crap din barcă, pe Dunărea Veche, cunoscut fiind faptul că se putea pescui conform ordinului de prohibiție, doar în amonte de intrarea în lacul Răducu...

    Eram hotărât să fac în așa fel încât să nu fiu stânjenit de altcineva la pescuit sau să reduc simțitor acest lucru. Pornind la drum din portul Sulina, am plecat amonte pe braț către Mm 8+900m, acolo unde canalul navigabil se intersectează cu Dunărea Veche. 
    Îți dai seama imediat în ce ape urmează să pescuiești de îndată ce ajungi în intersecție... În acest loc mai mereu poți ușor observa cum apa limpede a brațului vechi al Dunării se contopește cu cea brațului navigabil.


Articol aflat în lucru...

15 august 2020

Închidere parțială a ambarcațiunii Romcraft 480M. Proiectat și executat de firma MARINESCU TRADING COMPANY TULCEA.





























27 iunie 2018

Şalea ...



    ... o dimineață de iunie, cu cer senin, soarele pitulat încă sub orizont, deschid larg fereastra balconului şi trag de câteva ori aer în piept. În faţa geamului, un copac stufos şi câteva vrăbiuțe care se trezesc gălăgios ... eu încă nu pot. 
Îmi iau o cafea mare, ţigările şi telefonul...
    Piticoasele chirăie asurzitor de plăcut, înghit juma de cană  şi două țigări încercând să înțeleg ce mai vrea un oarecare lider barcagiu pe Facebook. Norocul meu că-l văd pe vecinul de la ultimul etaj cum merge către barcă încărcat de bagaje. Îl urmăresc cu binoclul în speranța unor amănunte ascunse ... Nevastă-mea doarme aşa că il sun pentru detalii. Vorbesc şoptit explicându-i motivul ... Merge la farul vechi, la şalău, pe gume!

    Pfffuuuiiiy !!!

    Păi eu ce fac? Ha! Dau peste cap restul de cafea, mai înghit o țigară, pun în lada frigorifică două sticle cu apă, ţinute din timp la congelator, fac ceva de haleală la repezeală şi o pun tot acolo, imi iau cele două genţi de pescuit la şalău, lansetele, două surori gemene din neamul lui Sakura, ramele bărcii, cheile şi o tupănesc pe uşă în vârful picioarelor! Dacă am trezit-o, sunt victimă!
    Până am coborât scările, soarele era deasupra orizontului ... exact cum ar trebui să fie, ca să pot prinde repede obleții pentru momeală. Pornesc şi mă desprind uşor de la mal. Mă las aşa, după curent timp în care motorul se încălzește torcând, fac ordine în barcă pentru simplul motiv că nu doresc să ucid cu mâna mea legenda celei mai curate bărci din deltă!
    Cănd totul era pregătit, eram la travers cu vechiul hotel de la malul Bazinului Mic. Pun pe drum şi imediat sunt în Bazinul Mare. Reduc spre colţul de NV, mă leg superficial de un plaur si-mi aduc aminte că nu mi-am luat cele două felii de pâine uscată. Scotocesc în magazia pupa şi descopăr cu bucurie, într-o găletuşă de plastic, un sfert de pâine mucegăită ce se afla acolo de la ultimul pescuit la far. Umezesc pâinea şi o transform într-o pastă de consistența smântânii...
    Deschid vechiul mincioc cu plasă foarte deasă, il umezesc şi umplu cu apă lada frigorifică. Cele două sticle cu gheață plutesc răcind apa progresiv, cuplez pompa de aer şi moi degetele în găletuşa cu terciul din pâine mucegăită ... Stropesc pe luciul apei şi aştept... 
    În linistea dimineţii se aud primele plescăituri de obleţi la suprafaţă. Îmi pun pe nas polaroizii, trag şapca mai pe frunte şi îi văd cum se adună. Dintr-o singură mişcare iau zeci de bucăţi altoiţi ... repet manevra şi gata! Îmi ajung câţi am... 
    Fac iar ordine în barcă şi mă îndrept către groapa de la Farul Vechi. 
Locul meu ... culmea e liber !!!
    Mă leg la mal, mă organizez cu bagajele şi echipamentul, mai şterg pe ici pe colo cu o cârpă umedă şi pregătesc lansetele. Obleţii zburdă în ladă şi aşa veseli vor fi întreaga zi. Agăţ unul de spate şi lansez ... Nu am timp să urmaresc lanseta căci mă grăbesc să o lansez şi pe a doua...Aud un zdrăngănit şi prind de mâner în ultima clipă prima lansetă .... nu înţep căci firul se muiase rău. Recuperez cu grijă dar nu încet şi aştept următoarea mişcare ... se simte ceva şi imediat realizez că plumbul meu s-a înţepenit în piatră. Trag uşor, iar el cu cârligul în gât dă să fugă... Stai !!!

    Îl trag către pupa bărcii şi în momentul când a vrut să facă o manevră pe sub ea, era deja în mincioc. Ha !
... eşti al meu! Vecinul comentează ceva de pe malul celălalt ... zece-cinşpe secunde dau la maxim boxele: Kalinka era pregătită pe "ţeavă"!
    Comentariile sporesc, se aud râsete, parcă şi ceva legat de plinul unui frigider ... opresc player-ul şi se făcu linişte...
    A-ha, invidia funcționează cel mai bine dimineaţa!
    Îl măsor să nu cumva să am probleme la un eventual control ... are peste 40 de centimetri !

    Îl prind cu o agrafă şi îl arunc în apă. Preţ de câteva zeci de secunde rămâne la suprafață, apoi după ce-şi revine din uimire o zbughește la fund, dar nu prea departe căci e priponit ...va aștepta acolo pe fratele lui mai mare. Între timp la cea de a doua lansetă nu se întâplă nimic. Mă gândesc că obletele a ajuns pe fund într-o poziţie din care nu poate fi observat cu ușurință. Pun din nou un oblete în prima lansetă şi o las uşor pe marginea bărcii. Ăsta micu țopăie la suprafață...
    Ridic uşor cea de a doua lansetă şi recuperez, întinzâd firul şi parcă iar se blochează în ceva pe fund ... mai întind puţin prin ridicare şi imediat simt un ţac. Aduc vârful spre apă într-o poziţie în care firul să facă un unghi de aproximativ nouăzeci de grade cu talonul. Ciugule uşor, stă ... ciugule iar ... slăbeşte venind spre mine, cred că a înghiţit. Nu mă grăbesc, recupăr firul, întind şi imediat simt cum pleacă în forţă.
    Înţep !!!

Se zbate puţin şi iar se moaie firul, recuperez, e aproape de barcă, se luptă, îl contrez, nu am nimic de pierdut. Lanseta Sakura, echipată cu un multiplicator tot Sakura sunt o simbioză greu de învins. Şalea e în mincioc ! E mai frumos ca primul !!!

   Vecinul a plecat. Cred că mi-a spus ceva legat de fire ... Moşul nu prea mai aude bine când nu-i convine. Între timp am mai prins doi sau trei bibani din care am ales unul la fel de grăsos precum cei prinşi pe lacul Lumina. Am mai luat până pe la ora unu după amiaza câţiva care erau sub dimensune ... când una din lansete mă avertizează uşor ...o îndepărtez pe cealaltă mai în stânga şi mă pregătesc pândind momentul ... clipele mi se par lungi, soarele arde fără milă, arunc cu o mână şapca şi-mi şterg chelia cu stânga ... greu!
    Vibrează iar un pic, slăbesc de data aceasta apăsând butonul multiplicatorului. Simt cum el mişcă mai amplu. Concluzionez că plumbul e între pietre ca de obicei. Foarte uşor recuperez ridicând vârful dur al lansetei de bait casting. În secunda doi simt o lovitură puternică! Înţep hotărât. De data aceasta e greu, pleacă la fel de hotărât în stânga riscând să-l pierd în stufărişul de la mal.

   E frumos, undeva la patru kilograme şi 74 de centimetri. 
    Răsuflu uşurat şi-mi aprind ca de obicei o ţigară. Undeva prin geantă, scormonesc după o sticluţă de buzunar îmbrăcată în piele, deşurubez dopul de inox şi torn într-unul din cele cinci păhăruțe tot din inox ce fac setul complet ... savurez privin cerul cu mulţumire ... pot strânge şi pot pleca deja în port. a fost o zi minunată petrecută la Farul Vechi din Sulina  pe care eu îl numesc de mulţi ani, farul bunei speranţe!

Pescuit la șalău cu peștișor viu

16 martie 2018

Pentru deltaici ...





La începuturi au fost doar delta și deltaicul...



O primă legătură simbiotică a fost creată în vremuri de mult apuse... Delta Dunării, a fost ca un părinte iubitor pentru fii ei născuți, crescuți pe brațele bătrânului fluviu. Le-a fost și casă și masă și viitor.
Nu-mi dau seama azi, dacă în acele condiții delta mai putea dăinui mii de ani, pentru simplul motiv că era o zonă umedă, într-o continuă schimbare naturală ... iar faptul că încă mai există, are multe conotații ... experții pot demonstra!

Omul modern însă, a inventat termenul de "liberă circulație". Tot omul a creat mijloacele moderne de transport astfel încât în câțiva zeci de ani delta a fost "invadată". Nu cu mult timp în urmă am început să ne lăudam cu frumusețile ei pe internet. Evident am stârnit curiozitatea multora!
Mai departe știm toți ce s-a întâmplat. Nu cred că cineva de oriunde ar fi, ar dori să își distrugă viitorul la el acasă... Nici noi deltaicii nu vrem să ne distrugem viitorul nostru și al copiilor noștri, deși faptele demonstrează de multe ori, altceva!
Altfel spus, acest tărâm, cândva sălbatic, azi invadat în mod brutal, a devenit pe cât de dorit, pe atât de invidiat. Aflat într-o continuă transformare impusă de om de data asta, riscă să devină nu peste mult timp un amestec total neinspirat. Cei ce nu vor să înțeleagă visează la drumuri, poduri, șosele chiar, hoteluri cu multe stele ... Nimic mai nefast pentru acest biotop. Culmea e că nu pot fi opriți !!!

    De cele mai multe ori, din exterior, aceste aspecte se văd doar prin prisma unor știri culese de pe net sau din presă ... Ori noi, cei ce trăim aici, avem propriile noastre trăiri și frustrări privind neputincioși la tot ce se întâmplă în jurul nostru ...
Părerea localnicilor de bună credință, ar trebui să conteze!

Cel mai rău lucru posibil care s-a putut petrece aici, în concluzie, e datorat în mod evident tehnologiei din perioada modernă, mai exact vitezei cu care circulă într-un fel sau altul informația şi nu în ultimul rând direcția din care provine aceasta precum şi cui anume mai exact i se adresează. Platformele de socializare în ultimii ani, au devenit un teatru de operațiuni unde persoane interesate desfășoară inclusiv campanii de intoxicare ...
  Printre altele, citind printre rânduri, am descoperit un nou trend: se dorește învrăjbirea populației locale în așa fel încât oameni ce au trăit împreună de generații să ajungă a se "călca pe coadă" unii pe alții ... Care să fie scopul acestor manevre?
Fiind un blog destinat în particular pescuitului recreativ, încerc a dezvolta doar despre acestă activitate şi în același timp despre tot ce are legătură cu ea... Ce am constata în mod concret?
Printre alte câteva ocupații mai nou apărute, sunt cele câteva "istorice" sau cum ne place nouă să le numim, tradiționale. Pe primul loc, în mod evident rămâne pescuitul sub diferite forme sau denumiri: industrial, profesional, autorizat, familial, amator sau cum i se mai spune ... astfel că aici întâlnim două categorii: una a profesioniștilor şi cealaltă a amatorilor.
În fapt, mai nou nu mai pot fi catalogate ca şi categorii ci mai degrabă ca adversare. Adversitatea aceasta este întreținută în mod artificial de tot felul de emisiuni, publicații, articole din ziare sau de oriunde, plus nesfârșitele contraziceri de pe platformele de socializare. Niciodată nu poți ști cu adevărat cine stă în spatele monitorului având în faţă o tastatură şi de jur împrejur un auditoriu din ce în ce mai înverșunat.
Ca şi dumneavoastră şi eu la rându-mi citesc şi răspund după cum bine ştiţi, multor interpelări, ocazie cu care am ajuns să constat că poate exista riscul unei dezbinări ireparabile, într-un viitor apropiat, de care ar putea profita cu totul altcineva decât părţile implicate. Pentru acest motiv într-un articol din "Ziarul de Tulcea" am fost citat:


"Faptul că plasele sunt nesemnalizate, este cel mai rău lucru posibil!!!
Strici și plasa omului, strici și motorul tău... Dacă ar fi semnalizate pe toată lungimea, absolut nimeni nu ar avea vreo problemă. O ocolesc sau o evit, plasa rămâne intactă iar grupul motorului nu are de suferit. Simplu!
La fel este și pe lacul Roșu. Plase nesemnalizate ce traversează de la nord la sud lacul, de multe ori prinse chiar din stufărișul din mal. Acum trei zile, pe ceață o astfel de sculă a fost distrusă tocmai din acest motiv... Era un carambol acolo când am ajuns și noi,  efectiv nu mai știai pe unde să ocolești. Proprietarul plasei era acolo și ne-a dirijat pe unde să ocolim... Altfel câteva motoare puteau fi puse pe chituci... De ce mama naibii nu lasă liber cincizeci de metri de la mal și nu pun un mașan?
O altă tâmpenie este blocarea cu plase în imediata apropiere a întrărilor! Pe timp cu vizibilitate redusă se întâmplă toate nenorocirile. Dacă tot traversezi lacul cu setcile, lasă frate un culoar de trecere. Barcagiul va merge încet pe sub mal ocolind... și va fi bine pentru toți... Simplu!

Plasele pescarilor nu sunt ieftine deloc!
Peturile sunt gratis!
Semnalizează frate plasa și o ocolim. Altfel plătim mii de lei și pe plase și pe pinioane!!!
Ce o fi așa greu de înțeles?"


...decupate din Ziarul de Tulcea



Într-adevăr, aşa am gândit şi scris la un moment dat, pe un site de socializare, în speranţa că pot ajuta într-un fel la atenuarea unor eventuale conflicte pe plan local şi nu numai... publicaţia de mai sus, la vremea respectivă a preluat informaţia indicând şi sursa.

... în lucru !

6 februarie 2016

Pescuit la stiuca ... in Delta Dunarii - 2015 un an de neuitat !





   ... 2015 - un an în care partidele de pescuit la știucă, în Delta Dunării, zona Sulina vor rămâne mult timp în amintirea noastră!


        ... locuiesc aici, după cum bine știți unii dintre dumneavoastră, încă din anul 1986. Nicicând în acești ultimi treizeci de ani, nu am avut partide la știucă, atât de reușite ca în anul ce tocmai a trecut!
        Asta poate spune multe: experiență, echipament, dar nu în ultimul rând, ... înmulțirea acestui răpitor. Dovadă stă faptul că am prins știucă mare inclusiv pe montură de crap. 

        Cel din urmă aspect fiind printre altele, cel mai probabil, rezultatul a mai multor factori: grija față de mediu -  un aspect greu câștigat în timp, dar care, cu pași siguri își face loc în mintea noastră a tuturor, eliberarea peștilor sub măsură sau pur și simplu pescuitul doar de plăcere, sunt alte două elemente determinante la care am fost martor de nenumărate ori în partidele avute împreună. 

        Lucrurile acestea chiar se întâmplă și în mod evident bucură pe toată lumea ... !
        Astfel încât, din aceste considerente și nu numai, vreau să fac un scurt istoric al locurilor în care am pescuit împreună, la fel cum îmi doresc, ca de obicei, să împărtășesc (și celor care nu au avut această ocazie), aspecte legate de echipamentul de răpitor folosit, tehnici, trucuri sau orice altceva ce poate veni în sprijinul acelora ce nu au fost niciodată în deltă dar își doresc acest lucru ...
        Spuneam cândva că: ... nu  este  chiar plăcut să mergi de unul singur la pescuit, nu ești nici măcar în siguranță ... imensitatea deltei, cu toate întinderile ei de ape, nu de puține ori ne-a pus în dificultate chiar și pe noi localnicii ... de aceea, în ultima vreme, îmi aleg cu grijă partenerii și țin aproape doar pe cei care merită respectul meu împărtășit... Sfatul meu pentru cei tineri ar putea fi în puține cuvinte acela de a nu pleca la drum cu ideea preconcepută: ... lasă că mă descurc eu ! Un localnic, bine intenționat și de încredere, poate fi nu de puține ori, un real sprijin. E de preferat să ne informăm bine înainte de a porni către orice zonă necunoscută. Ori aici, pe acest blog, eu sper să găsiți informațiile pe care le căutați.
        Revenind la subiect, aș începe cu mijlocul lunii iunie, când încă nu achiziționasem barca mea - Chocolate & Capucino-Late - așa cum îmi place mie să-i spun, un Romcraft 480-M, de care de altfel sunt foarte mulțumit, ... dar despre asta vom mai vorbi cu altă ocazie. 
        În această perioadă, vărul și prietenul meu Cristi a venit la Sulina, cu barca lui și împreună am pescuit în lacul Lumina cu ceva rezultate. Ce este de reținut cu deosebire, este faptul că la începutul verii, canalele de legătură sunt încă ușor accesibile, vegetația nu a urcat până la suprafață, temperatura apei este una propice pescuitului, în mod evident apele sunt limpezi iar noi ne simțim chiar confortabil vizavi de condițiile meteo.

        În acele partide am folosit cu precădere voblerele Yo-Zuri 3D Crank TM, modificate de mine după cum bine știți din articolele anterioare, astfel încât unele evoluează undeva la adâncimea de 30-40 cm iar altele se scufundă până la 1,5m cunoscut fiind faptul că originalul evoluează la aproximativ 3,5 metri, cel puțin așa afirmă producătorul.
        Sunt năluci grozave, doar că pe lacurile din Delta Dunării, ce au adâncimi relativ mici, nu pot fi folosite decât cu modificări aduse barbetei. Ar trebui să vă mai spun că în anul ce tocmai a trecut am mai experimentat ceva: iarna, le-am folosit și la trenă, în urma bărcii, dar am sesizat că după modificare nu produceau vibrații puternice. Am încercat să înțeleg de ce și astfel am ajuns la concluzia că muchiile barbetei trebuiesc a fi ascuțite bine și într-un anumit unghi. După ajustare s-au comportat excelent!



        În luna iulie, deja aveam barca mea și am hotărât să recuperez zilele pierdute, astfel încât până pe data de 11 noiembrie (singura zi în care am mai fost la crap după sezonul din primăvară), am pescuit cât de mult am putut numai la răpitor !
        În lacul Lumina, ca de obicei, dimineața după prima cafea apăreau și rezultatele. Știuci frumoase, bibani grăsoși ... spectacol !


   Lovitura am dat-o pe 2 august, în lacul Roșuleț cu aceeași nălucă. O știucă de 5,480 kg.
        Dar deja știați despre această întâmplare de pe pagina mea de Facebook. Eram în barcă cu partenerul meu din Sulina, Marian, cu care am făcut nenumărate ieșiri pe lacurile din zona noastră. Marian e un pescar de răpitor priceput și deopotrivă norocos. Nu are în mod special un echipament care să te impresioneze, în schimb se pricepe foarte bine în a evolua o irlandeză astfel încât să păcălească știucile bătrâne.
        Continuând, vă mai pot spune că începând cu luna august, o parte dintre localnici au renunțat la a mai căuta știuca. Apele se încălzeau, vegetația era în cele mai multe locuri până la suprafață căci nivelul apei era într-o continuă scădere, cantitatea de oxigen dizolvat în mod firesc varia funcție de presiunea atmosferică, de temperatura apei, de conținutul acesteia în săruri minerale și substanțe organice... Mă consider, fără a fi lipsit de modestie, un bun observator al acestor locuri pe care le tot verific de trei decenii. M-am gândit atunci la următorul lucru: peștele ce ar face în astfel de condiții? Cum ar ”gândi” el? Urmăream zilnic prognoza meteo și îmi aduc aminte cum la sfârșitul lunii la un moment dat, pentru câteva zile se pornește un vânt puternic de la sud. Urmărisem îndeaproape zile la rând cum scade nivelul apei în lacul Tătaru. Acum e momentul! 


       Și am avut dreptate ... peștele migra cu repeziciune pe canalul de legătură, către lacul Roșu. Împreună cu Alex, un foarte bun prieten ce acum locuiește în Cristchurch, am fost la locul potrivit în momentul potrivit. Mai exact în 2 septembrie în buzunarul acela mic din fața canalului, împreună, am făcut un mic spectacol. 
        A fost și va rămâne o zi memorabilă.
Au mai fost zile în care s-a prins știucă până la sfârșitul lunii ... dar odată cu 26 septembrie, pentru mine a început o altfel de poveste, pe care sper ca niciodată să nu o pot termina de spus!



        Astfel l-am cunoscut pe Andrei, ... un om deosebit! Mi-aș fi dorit să fi fost chiar fiul meu. Deși ne cunoaștem de câteva luni, avem amintiri comune cât pentru o viață. Printre altele, împreună am descoperit cât de eficient poate fi un vobler: Baby Buster EG-050 
... argintiu, folosit pe ape mici, cu rezultate pe care la început, nici măcar nu le-am intuit. 

        Altfel spus, această nălucă de departe eclipsează, orice alt tip de slider pe care l-am folosit până acum. Voblerul este vizibil din barcă, de la aproximativ 40-45 metri, evoluția lui fiind absolut spectaculoasă, la fel ca și atacul știucii, care poate fi deseori observat, din lateral, de la o depărtare de 3-4 metri de poziția în mișcare a nălucii. Valul format de cumătră, atacul ei la suprafață, este adrenalină pură !!!
        De multe ori, când e senin, ai senzația că e o oglindă în mișcare (cel puțin așa a apreciat Andrei) ... undeva foarte aproape de suprafața apei, sclipirile fiind chiar orbitoare. E atât de atractiv, încât efectiv îl ronțăie cu înverșunare. Doar triplele de la bun început trebuiesc a fi înlocuite cu unele mai bune... 


        A urmat o perioadă, toamna târziu, în care am pescuit pe canalul de centură-litoral, la trenă cu rezultate bune și uneori excelente. Adâncimea la care evolua năluca fiind în medie de aproximativ 3 metri. Vizavi de construcția bărcii, puterea motorului ... am constatat că la relanti puteam lansa voblerul la cel mult 15 metri distanță de pupa. Năluca care a păcălit cele mai multe știuci la trenă a fost Frenzy de la Berkley, în special cea roșie!










... Articol aflat în lucru !

Suportă modificări periodic până la finalizare ... !


Flag Counter - Start: 01.10.2013

Flag Counter