6 februarie 2016

Pescuit la stiuca ... in Delta Dunarii - 2015 un an de neuitat !





   ... 2015 - un an în care partidele de pescuit la știucă, în Delta Dunării, zona Sulina vor rămâne mult timp în amintirea noastră!


        ... locuiesc aici, după cum bine știți unii dintre dumneavoastră, încă din anul 1986. Nicicând în acești ultimi treizeci de ani, nu am avut partide la știucă, atât de reușite ca în anul ce tocmai a trecut!
        Asta poate spune multe: experiență, echipament, dar nu în ultimul rând, ... înmulțirea acestui răpitor. Dovadă stă faptul că am prins știucă mare inclusiv pe montură de crap. 

        Cel din urmă aspect fiind printre altele, cel mai probabil, rezultatul a mai multor factori: grija față de mediu -  un aspect greu câștigat în timp, dar care, cu pași siguri își face loc în mintea noastră a tuturor, eliberarea peștilor sub măsură sau pur și simplu pescuitul doar de plăcere, sunt alte două elemente determinante la care am fost martor de nenumărate ori în partidele avute împreună. 

        Lucrurile acestea chiar se întâmplă și în mod evident bucură pe toată lumea ... !
        Astfel încât, din aceste considerente și nu numai, vreau să fac un scurt istoric al locurilor în care am pescuit împreună, la fel cum îmi doresc, ca de obicei, să împărtășesc (și celor care nu au avut această ocazie), aspecte legate de echipamentul de răpitor folosit, tehnici, trucuri sau orice altceva ce poate veni în sprijinul acelora ce nu au fost niciodată în deltă dar își doresc acest lucru ...
        Spuneam cândva că: ... nu  este  chiar plăcut să mergi de unul singur la pescuit, nu ești nici măcar în siguranță ... imensitatea deltei, cu toate întinderile ei de ape, nu de puține ori ne-a pus în dificultate chiar și pe noi localnicii ... de aceea, în ultima vreme, îmi aleg cu grijă partenerii și țin aproape doar pe cei care merită respectul meu împărtășit... Sfatul meu pentru cei tineri ar putea fi în puține cuvinte acela de a nu pleca la drum cu ideea preconcepută: ... lasă că mă descurc eu ! Un localnic, bine intenționat și de încredere, poate fi nu de puține ori, un real sprijin. E de preferat să ne informăm bine înainte de a porni către orice zonă necunoscută. Ori aici, pe acest blog, eu sper să găsiți informațiile pe care le căutați.
        Revenind la subiect, aș începe cu mijlocul lunii iunie, când încă nu achiziționasem barca mea - Chocolate & Capucino-Late - așa cum îmi place mie să-i spun, un Romcraft 480-M, de care de altfel sunt foarte mulțumit, ... dar despre asta vom mai vorbi cu altă ocazie. 
        În această perioadă, vărul și prietenul meu Cristi a venit la Sulina, cu barca lui și împreună am pescuit în lacul Lumina cu ceva rezultate. Ce este de reținut cu deosebire, este faptul că la începutul verii, canalele de legătură sunt încă ușor accesibile, vegetația nu a urcat până la suprafață, temperatura apei este una propice pescuitului, în mod evident apele sunt limpezi iar noi ne simțim chiar confortabil vizavi de condițiile meteo.

        În acele partide am folosit cu precădere voblerele Yo-Zuri 3D Crank TM, modificate de mine după cum bine știți din articolele anterioare, astfel încât unele evoluează undeva la adâncimea de 30-40 cm iar altele se scufundă până la 1,5m cunoscut fiind faptul că originalul evoluează la aproximativ 3,5 metri, cel puțin așa afirmă producătorul.
        Sunt năluci grozave, doar că pe lacurile din Delta Dunării, ce au adâncimi relativ mici, nu pot fi folosite decât cu modificări aduse barbetei. Ar trebui să vă mai spun că în anul ce tocmai a trecut am mai experimentat ceva: iarna, le-am folosit și la trenă, în urma bărcii, dar am sesizat că după modificare nu produceau vibrații puternice. Am încercat să înțeleg de ce și astfel am ajuns la concluzia că muchiile barbetei trebuiesc a fi ascuțite bine și într-un anumit unghi. După ajustare s-au comportat excelent!



        În luna iulie, deja aveam barca mea și am hotărât să recuperez zilele pierdute, astfel încât până pe data de 11 noiembrie (singura zi în care am mai fost la crap după sezonul din primăvară), am pescuit cât de mult am putut numai la răpitor !
        În lacul Lumina, ca de obicei, dimineața după prima cafea apăreau și rezultatele. Știuci frumoase, bibani grăsoși ... spectacol !


   Lovitura am dat-o pe 2 august, în lacul Roșuleț cu aceeași nălucă. O știucă de 5,480 kg.
        Dar deja știați despre această întâmplare de pe pagina mea de Facebook. Eram în barcă cu partenerul meu din Sulina, Marian, cu care am făcut nenumărate ieșiri pe lacurile din zona noastră. Marian e un pescar de răpitor priceput și deopotrivă norocos. Nu are în mod special un echipament care să te impresioneze, în schimb se pricepe foarte bine în a evolua o irlandeză astfel încât să păcălească știucile bătrâne.
        Continuând, vă mai pot spune că începând cu luna august, o parte dintre localnici au renunțat la a mai căuta știuca. Apele se încălzeau, vegetația era în cele mai multe locuri până la suprafață căci nivelul apei era într-o continuă scădere, cantitatea de oxigen dizolvat în mod firesc varia funcție de presiunea atmosferică, de temperatura apei, de conținutul acesteia în săruri minerale și substanțe organice... Mă consider, fără a fi lipsit de modestie, un bun observator al acestor locuri pe care le tot verific de trei decenii. M-am gândit atunci la următorul lucru: peștele ce ar face în astfel de condiții? Cum ar ”gândi” el? Urmăream zilnic prognoza meteo și îmi aduc aminte cum la sfârșitul lunii la un moment dat, pentru câteva zile se pornește un vânt puternic de la sud. Urmărisem îndeaproape zile la rând cum scade nivelul apei în lacul Tătaru. Acum e momentul! 


       Și am avut dreptate ... peștele migra cu repeziciune pe canalul de legătură, către lacul Roșu. Împreună cu Alex, un foarte bun prieten ce acum locuiește în Cristchurch, am fost la locul potrivit în momentul potrivit. Mai exact în 2 septembrie în buzunarul acela mic din fața canalului, împreună, am făcut un mic spectacol. 
        A fost și va rămâne o zi memorabilă.
Au mai fost zile în care s-a prins știucă până la sfârșitul lunii ... dar odată cu 26 septembrie, pentru mine a început o altfel de poveste, pe care sper ca niciodată să nu o pot termina de spus!



        Astfel l-am cunoscut pe Andrei, ... un om deosebit! Mi-aș fi dorit să fi fost chiar fiul meu. Deși ne cunoaștem de câteva luni, avem amintiri comune cât pentru o viață. Printre altele, împreună am descoperit cât de eficient poate fi un vobler: Baby Buster EG-050 
... argintiu, folosit pe ape mici, cu rezultate pe care la început, nici măcar nu le-am intuit. 

        Altfel spus, această nălucă de departe eclipsează, orice alt tip de slider pe care l-am folosit până acum. Voblerul este vizibil din barcă, de la aproximativ 40-45 metri, evoluția lui fiind absolut spectaculoasă, la fel ca și atacul știucii, care poate fi deseori observat, din lateral, de la o depărtare de 3-4 metri de poziția în mișcare a nălucii. Valul format de cumătră, atacul ei la suprafață, este adrenalină pură !!!
        De multe ori, când e senin, ai senzația că e o oglindă în mișcare (cel puțin așa a apreciat Andrei) ... undeva foarte aproape de suprafața apei, sclipirile fiind chiar orbitoare. E atât de atractiv, încât efectiv îl ronțăie cu înverșunare. Doar triplele de la bun început trebuiesc a fi înlocuite cu unele mai bune... 


        A urmat o perioadă, toamna târziu, în care am pescuit pe canalul de centură-litoral, la trenă cu rezultate bune și uneori excelente. Adâncimea la care evolua năluca fiind în medie de aproximativ 3 metri. Vizavi de construcția bărcii, puterea motorului ... am constatat că la relanti puteam lansa voblerul la cel mult 15 metri distanță de pupa. Năluca care a păcălit cele mai multe știuci la trenă a fost Frenzy de la Berkley, în special cea roșie!










... Articol aflat în lucru !

Suportă modificări periodic până la finalizare ... !


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Flag Counter - Start: 01.10.2013

Flag Counter