27 iunie 2018

Şalea ...



    ... o dimineață de iunie, cu cer senin, soarele pitulat încă sub orizont, deschid larg fereastra balconului şi trag de câteva ori aer în piept. În faţa geamului, un copac stufos şi câteva vrăbiuțe care se trezesc gălăgios ... eu încă nu pot. 
Îmi iau o cafea mare, ţigările şi telefonul...
    Piticoasele chirăie asurzitor de plăcut, înghit juma de cană  şi două țigări încercând să înțeleg ce mai vrea un oarecare lider barcagiu pe Facebook. Norocul meu că-l văd pe vecinul de la ultimul etaj cum merge către barcă încărcat de bagaje. Îl urmăresc cu binoclul în speranța unor amănunte ascunse ... Nevastă-mea doarme aşa că il sun pentru detalii. Vorbesc şoptit explicându-i motivul ... Merge la farul vechi, la şalău, pe gume!

    Pfffuuuiiiy !!!

    Păi eu ce fac? Ha! Dau peste cap restul de cafea, mai înghit o țigară, pun în lada frigorifică două sticle cu apă, ţinute din timp la congelator, fac ceva de haleală la repezeală şi o pun tot acolo, imi iau cele două genţi de pescuit la şalău, lansetele, două surori gemene din neamul lui Sakura, ramele bărcii, cheile şi o tupănesc pe uşă în vârful picioarelor! Dacă am trezit-o, sunt victimă!
    Până am coborât scările, soarele era deasupra orizontului ... exact cum ar trebui să fie, ca să pot prinde repede obleții pentru momeală. Pornesc şi mă desprind uşor de la mal. Mă las aşa, după curent timp în care motorul se încălzește torcând, fac ordine în barcă pentru simplul motiv că nu doresc să ucid cu mâna mea legenda celei mai curate bărci din deltă!
    Cănd totul era pregătit, eram la travers cu vechiul hotel de la malul Bazinului Mic. Pun pe drum şi imediat sunt în Bazinul Mare. Reduc spre colţul de NV, mă leg superficial de un plaur si-mi aduc aminte că nu mi-am luat cele două felii de pâine uscată. Scotocesc în magazia pupa şi descopăr cu bucurie, într-o găletuşă de plastic, un sfert de pâine mucegăită ce se afla acolo de la ultimul pescuit la far. Umezesc pâinea şi o transform într-o pastă de consistența smântânii...
    Deschid vechiul mincioc cu plasă foarte deasă, il umezesc şi umplu cu apă lada frigorifică. Cele două sticle cu gheață plutesc răcind apa progresiv, cuplez pompa de aer şi moi degetele în găletuşa cu terciul din pâine mucegăită ... Stropesc pe luciul apei şi aştept... 
    În linistea dimineţii se aud primele plescăituri de obleţi la suprafaţă. Îmi pun pe nas polaroizii, trag şapca mai pe frunte şi îi văd cum se adună. Dintr-o singură mişcare iau zeci de bucăţi altoiţi ... repet manevra şi gata! Îmi ajung câţi am... 
    Fac iar ordine în barcă şi mă îndrept către groapa de la Farul Vechi. 
Locul meu ... culmea e liber !!!
    Mă leg la mal, mă organizez cu bagajele şi echipamentul, mai şterg pe ici pe colo cu o cârpă umedă şi pregătesc lansetele. Obleţii zburdă în ladă şi aşa veseli vor fi întreaga zi. Agăţ unul de spate şi lansez ... Nu am timp să urmaresc lanseta căci mă grăbesc să o lansez şi pe a doua...Aud un zdrăngănit şi prind de mâner în ultima clipă prima lansetă .... nu înţep căci firul se muiase rău. Recuperez cu grijă dar nu încet şi aştept următoarea mişcare ... se simte ceva şi imediat realizez că plumbul meu s-a înţepenit în piatră. Trag uşor, iar el cu cârligul în gât dă să fugă... Stai !!!

    Îl trag către pupa bărcii şi în momentul când a vrut să facă o manevră pe sub ea, era deja în mincioc. Ha !
... eşti al meu! Vecinul comentează ceva de pe malul celălalt ... zece-cinşpe secunde dau la maxim boxele: Kalinka era pregătită pe "ţeavă"!
    Comentariile sporesc, se aud râsete, parcă şi ceva legat de plinul unui frigider ... opresc player-ul şi se făcu linişte...
    A-ha, invidia funcționează cel mai bine dimineaţa!
    Îl măsor să nu cumva să am probleme la un eventual control ... are peste 40 de centimetri !

    Îl prind cu o agrafă şi îl arunc în apă. Preţ de câteva zeci de secunde rămâne la suprafață, apoi după ce-şi revine din uimire o zbughește la fund, dar nu prea departe căci e priponit ...va aștepta acolo pe fratele lui mai mare. Între timp la cea de a doua lansetă nu se întâplă nimic. Mă gândesc că obletele a ajuns pe fund într-o poziţie din care nu poate fi observat cu ușurință. Pun din nou un oblete în prima lansetă şi o las uşor pe marginea bărcii. Ăsta micu țopăie la suprafață...
    Ridic uşor cea de a doua lansetă şi recuperez, întinzâd firul şi parcă iar se blochează în ceva pe fund ... mai întind puţin prin ridicare şi imediat simt un ţac. Aduc vârful spre apă într-o poziţie în care firul să facă un unghi de aproximativ nouăzeci de grade cu talonul. Ciugule uşor, stă ... ciugule iar ... slăbeşte venind spre mine, cred că a înghiţit. Nu mă grăbesc, recupăr firul, întind şi imediat simt cum pleacă în forţă.
    Înţep !!!

Se zbate puţin şi iar se moaie firul, recuperez, e aproape de barcă, se luptă, îl contrez, nu am nimic de pierdut. Lanseta Sakura, echipată cu un multiplicator tot Sakura sunt o simbioză greu de învins. Şalea e în mincioc ! E mai frumos ca primul !!!

   Vecinul a plecat. Cred că mi-a spus ceva legat de fire ... Moşul nu prea mai aude bine când nu-i convine. Între timp am mai prins doi sau trei bibani din care am ales unul la fel de grăsos precum cei prinşi pe lacul Lumina. Am mai luat până pe la ora unu după amiaza câţiva care erau sub dimensune ... când una din lansete mă avertizează uşor ...o îndepărtez pe cealaltă mai în stânga şi mă pregătesc pândind momentul ... clipele mi se par lungi, soarele arde fără milă, arunc cu o mână şapca şi-mi şterg chelia cu stânga ... greu!


    Vibrează iar un pic, slăbesc de data aceasta apăsând butonul multiplicatorului. Simt cum el mişcă mai amplu. Concluzionez că plumbul e între pietre ca de obicei. Foarte uşor recuperez ridicând vârful dur al lansetei de bait casting. În secunda doi simt o lovitură puternică! Înţep hotărât. De data aceasta e greu, pleacă la fel de hotărât în stânga riscând să-l pierd în stufărişul de la mal.

   E frumos, undeva la patru kilograme şi 74 de centimetri. 
    Răsuflu uşurat şi-mi aprind ca de obicei o ţigară. Undeva prin geantă, scormonesc după o sticluţă de buzunar îmbrăcată în piele, deşurubez dopul de inox şi torn într-unul din cele cinci păhăruțe tot din inox ce fac setul complet ... savurez privin cerul cu mulţumire ... pot strânge şi pot pleca deja în port. a fost o zi minunată petrecută la Farul Vechi din Sulina  pe care eu îl numesc de mulţi ani, farul bunei speranţe!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Flag Counter - Start: 01.10.2013

Flag Counter