D' ale lui nea Ion

Sâmbătă, 8 octombrie 2016

Banala nada de porumb bate din orice pozitie orice nada pe Dunare.
In primul rand costurile.O iesire in delta de o saptamana ,pentru un singur pescar cu barca, hotarat sa gaseasca crapul, dar care nu prea il gaseste, inseamna minim 2 saci de boabe, in diferite variante de nadire, cu multa cautare si multe locuri nadite, dar poti ajunge si la un sac de boabe consumat la 2 zile. Deci 2 saci x 40 kg = 80kg, daca cumperi  porumbul de la Crisan sau Sulina, pretul pe kg e de 1,5 ron. Deci 2 saci costa 120 ron. Cele mai ieftine boilesuri de la Decathlon costa 100 ron /10 kg, deci 80 kg de boilesuri costa 800 ron. Din discutie ies complet boilesurile de 25,30,40 ron/kg, pentru ca ajungi la sume astronomice. O data pe an, unii producatori de boiles vin pe Dunarea Veche, zona Crisan unde nadesc cu cateva sute de kg, chiar o tona de boilesuri ,,stau acolo chiar si 3 saptamani  si prind crapi mari, fac poze, filme si multa reclama, apoi noi naivii, cumparam cateva kg mergem in delta si visam la marea captura. Pentru ei producatorii, cateva kg de boilesuri vandute la zeci de mi de pescari, inseamna profit, pentru noi pescari inseamna sa capatam experienta. Totusi sa dovedit ca daca folosim banala nada de porumb pentru nadit, in cantitatile scrise mai sus, si un mic procent de boilesuri c-am 10%, pe montura de boiles intra bucati mai mari. Dar nada de baza care il aduna pe patul de nada este porumbul, pentru ca are un pret super decent. Da, pentru cine nu stie si la boabe de porumb intra crap mare, sa dovedit asta zeci de ani la rand. In Insula Mare a Brailei la Tacau (zona vestita pentru crap mare prins), exista o rampa la malul Dunarii  unde se incarcau cereale, la vale de rampa, pe cateva poziti la anafoare, se prindea crap capital, de ce ? Pentru ca nu se inventase boilesul, acum 40 de ani, pentru ca la rampa aia se incarcau milioane de tone de porumb, grau, soia si floarea soarelui, pe barje, un infim procent din incarcatura ajungea si in Dunare, din diferite motive, vant, manevrare neatenta a utilajelor, tractoare, basculante, banda rulanta, incarcarea cerealelor dura si 2 luni.


Publicat de Ion la 12:01 

Primul crap pe 2016 ... 


...de Ion Păun
vineri, 24 iunie 2016




Dar să vă spun povestea acestui crap...



        Prima trăsătura pe anul ăsta și primul pește prins marți cu 2 zile înainte să se deschidă pescuitul în deltă.

Deci ajung pe locație pe la ora 11 ziua și nădesc cu boabe uscate. Pe la ora 16 trage ăsta, înțep și pleacă către malul opus, contrez și î-mi dau seama că e c-am prea mare, mai slăbesc puțin frâna și încerc iar de câteva ori sa contrez, nimic, se ducea ferm la treaba lui, se răzgândește și nu mai merge către malul opus, iese din canal în ghiol, încep să mă uit la tambur, de regulă nu am mai mult de 50 metri pe tambur, dar la ieșirea din noiembrie anul trecut schimbasem firele și umplusem tamburii și se tot ducea fir, mai era, dar nu mult, nu puteam să îl întorc deloc, deci înțepătura a fost în fața bărcii la vreo 20 metri, iar acum ajunsese în lac undeva în dreapta la vreo 80 de metri și dăduse și colțul după un stuf. Î-mi c-am luasem la revedere de la el și deodată am simțit firul slab.
        Am înțeles că s-a dus, l-am pierdut și mulinam să recuperez firul. Văd firul pe deasupra apei fugind înapoi către canal, dar fuga nu glumă, încep să recuperez rapid să restabilesc contactul, vine singur în fața bărcii la vreo 20 de metri și aici începe nebunia, poate au trecut 10-15 minute, poate 20, nu știu, nici nu îl văzusem, dar cam știam cu cine am de a face, de vreo 3 ori am reușit să îl întorc să nu se ducă în spatele barcii la stuf, preferam să îl știu în fața bărcii, după multe dureri de mâini îl văd de vreo 2 ori, apa era cristal se vedea aproape la 2 metri adâncime și nu vroia deloc să iasă deasupra. 
        Lanseta era o nuia cu acțiune de la 2 la 5 grame, aproape un băț de chibrit, a costat de nouă marea suma de 18 roni, sunt niște lansete cu care în timp încerc să înlocuiesc germinele. Foarte moale, mai moale decât germina, dar țeava de fibră din 2 buc. Prind un moment și dintr-o voltă lângă barcă mai ... îl întorc și îl îndrept către suprafață și îl bag în mincioc și apoi în barcă. Eu eram rupt de oboseală, dar și el nu s-a mai zbătut deloc în barcă.
        În aceiași zi am mai prins unul la vreo 5 kg, apoi 2 zile nici-o trăsătură. După 2 zile se apropia un plaur de intrarea canalului și riscam să rămân blocat în canal. În ultimul moment strâng lansetele, urc juvelnicul în barcă și fug să ies prin spațiul care mai rămăsese între plaur și stuf. Dar nu am mai putut sa ies, când m-am apropiat la vreo 5 m, deja s-a închis ieșirea. Primul impuls a fost să dau juvelnicul la apă sa nu sufere pestele, apoi stăteam pe gânduri ce să fac. Mă hotărăsc să profit de plaur, să mă ancorez de el și să lansez pe centru canalului, plec cu barca către o poziție convenabilă mă ancorez și bag toate lansetele.
        După un timp mă uit ... și văd un crap lângă juvelnic, ăla mic, ăla mare nu mai era, afară din el, iar în juvelnic nu mai era nici-un peste, dar nici ăla de afară nu fugea, stătea cuminte lângă juvelnic. Iau minciocul îl bag ușor în apă și îl iau pe ala de lângă juvelnic. Scot și minciocul cu crapul și juvelnicul. Juvelnicul avea o gaura mare aproape de fund, iar crapul din mincioc avea înfășurată sfoara de la juvelnic pe spinul de sub burta, acela care e aproape de coadă, spinul ăla ca un fierăstrău iar sfoara era înnodată pe el, aia era capcana lui, săracu nu putea sa fugă. 

Dar ăla mare sa dus sănătos, dar mi-a oferit cel mai frumos dril. 

        Să fie sănătos și să îi mai păcălească și pe alții. Mulțumesc pentru drilul de excepție. 
        Cred că am tăiat ața juvelnicului cu elicea motorului când am plecat să mă ancorez de plaur, am mers cu juvelnicul prin apă, juvelnicul fiind foarte lung la agățat elicea.

_____________________________________________________


Insula Mică a Brăilei

 

...de Ion Păun
marți, 15 octombrie 2013


         În sfârșit am ajuns și în Insula Mică, după vreo 30 de ani, a trebuit să plătesc un puștan, pentru că ne rătăcisem, acolo unde era câmp, acum e pădure, totul e schimbat. Ca să ajungi într-o japșă, îți trebuie neaparat un ghid. Nu mai sunt drumuri, doar poteci de animale. De dragul amintirilor am facut un test, am dat la hodorog vreo juma de oră, am băgat plase în gârlă am făcut bătaie și am prins vreo 7kg de pește. Am avut ambiția să îl car eu până la tabăra, vreo 3km, peștele, o setcă de ață și 2 costume cauciucate. Cam după un kilometru am abandonat ranița și am zis că nu îmi mai trebuie nimic din ea!
        Noroc cu colegul mai tânăr care a carat-o pana la tabăra. Viața sedentara își spune cuvântul. Am tocmit o oaie și ne-am apucat bătrânește de ea vreo 2 zile ... 
                                                                     Asta a fost tot pescuitul. Dar aventura a fost super.

_____________________________________________________



 

A plecat un mare pescar ... 

...de Ion Păun
joi, 6 decembrie 2012






        L-am cunoscut prin 74 sau 75, pe baltă la Pleasa. Eu locuiam aproape de baltă, eram copil în clasa a  6-a, sau a 7-a, căram după mine un ciomag pentru crap şi unul mai mic pentru caras. Noi aştia mai  mici chiar şi pescarii mai în vârstă ... mergeam şi ne uitam la el cum pescuieşte şi ne tot miram că nu vedeam pluta, dar caraşii îi scotea unul după altul, uneori şi pe valuri de 30-40 centimetri.

        Toţi îl admiram în sinea noastră, era cel mai bun pescar la undiţă, pescuit de fineţe, (întodeauna a folosit doar o singură vargă). Noi pescuiam cu plute din cocean şi aşa am pescuit toata viaţa. Am terminat şcoala primară, am plecat la liceu, ... şi mulţi ani nu l-am mai vazut . Prin 91 sau 92 eram pe Jirlău, locul ţinea de foame la toţi pescarii din Ploieşti care trăiau practic din pescuit în acele vremuri.

        Jirlăul era o fostă crescătorie, care era în proces de revendicare cu localnicii şi în acea perioadă nu o păzea nimeni, când au revendicat-o însă (prin 95), localnicii s-au pus cu bîta pe pescari şi nu a mai călcat nimeni pe acolo. Deci prin 91 sau 92 eram pe Jirlău cel mai tare pescar, de dimineaţă şi până în seară umpleam un sac din plastic cu caras, (cam 50kg), suplimentar mai prindeam încă 10kg. de peşte pe care îl dădeam unuia să mă ajute la bagaje ... să le car până la halta care era la 1km depărtare.

        Într-o zi eram pe apă, îl căutam şi la un moment dat pescuiam la vreo 15 metri în spatele altui pescar, pescuiam cu 10 beţe, cel din faţa mea, pescuia doar cu unul, dar scotea peşte mai des ca mine. Am mers la el şi l-am recunoscut, s-a bucurat când i-am povestit de unde ne cunoaştem. Am pescuit toata ziua în poziţii apropiate, el mirându-se cum pot urmări 10 beţe în permanenţă, (ştiam ce peşte trage dupa stilul trăsăturilor). În ziua aceia mi-a explicat de ce el prindea cu un singur băţ, mai des decât mine. Apoi iar nu ne-am mai găsit mulţi ani. Toţi pescarii din Ploieşti îl ştiau de meseriaş, iar pe Jirlău toţi tinerii pescari încercau să-l copieze, pescuind doar la o undiţă, dar nu cunoşteau şi dedesupturile acestei tehnici, deci nu prindeau nici pe sfert, din cât prindea el.

        A fost un simbol al pescarilor care trăiau din pescuit. Apoi iar au trecut ani mulţi, căci acum doi ani am auzit iar despre el. Locuia aproape de mine, l-am căutat şi l-am găsit, avea şaptezeci şi ceva de ani, prindea peşte pe o gârlă în apropierea casei, unde aproape nimeni nu ştia că e peşte. Doream să îl iau cu mine la Dunăre, să-l mai plimb, să mai vadă Dunărea, ma refuzat de fiecare dată, iar acum când a fost ... organizată de Ionescu o revedere între pescari, am fost iar la el, ma refuzat din nou, dar mi-a promis că data viitoare va merge ... din nefericire data viitoare nu va mai fi, astăzi am aflat ca a murit ....

        Tot azi am vorbit cu prietenii mei, a promis ca vine şi nea Mitică ,un prieten al răposatului, de fapt singurul cu care mai ieşea pe gârlă, am hotarât ca duminică să ieşim la Dunăre, pentru un borş în amintirea lui. Vom pleca de dimineaţă, cu un microbuz cu 8 locuri şi ne vom întoarce seara. Este posibil să mai avem 2 sau 3 locuri libere, în maşina noastră. Vom face o chetă, câte 20-30 lei de persoană pentru a cumpăra peşte pentru borş ... mergem fară scule de pescuit, dar dacă vrea cineva să pescuiască, cred că încape un mic bagaj suplimentar ... Mă scuzaţi, ma luat valul amintirilor şi am uitat sa-i dau numele ...
        Este vorba de Nea Oaie, Dumnezeu să îl odihnească !
   

_____________________________________________________

 


 

O poveste ... 

despre pescari adevăraţi

...de Ion Păun




       
        Mi–am  adus aminte de nea Baboiu de la Loloiasca, Dumnezeu să-l ierte, mare pescar de Dunăre. La o ieşire l-am luat cu mine, de fapt l-am luat de mai multe ori ...
        Acum câţiva ani, eram mai comod. Ajungeam pe gârlă şi dacă mai erau pescari, care deja pescuiau le luam un scurt interviu şi aflam dacă mănâncă, dacă nu era nimeni pe baltă, evident nu aveam de unde opţine informaţii. Ii lasam pe ăştia ai mei să treacă la atac, iar eu  desfăceam o bere şi apoi alta şi aşa mai departe, vreo două zile ... pe premiza că dacă nu trage la trei patru inşi, pescari pricepuţi, în mod sigur şi şansele mele erau minime. Uneori, mai rar, aveam şi eu impulsul de al căuta din prima. La ieşirea când a fost şi nea Baboiu, în trei zile probabil că am pescuit câteva ore, sa lăsat mai mult cu chef. A venit şi ziua plecării, toată lumea strângea bagajele, peştele mânca, dar eu nu prinsesem nimic, nea Baboiu avea mai mulţi crapi  şi restul baieţilor la fel. Nea Baboiu  vine cu juvelnicul  lui  şi îl varsă pe iarbă  ca să împartă peştele cu noi, eu îl întreb de ce ? El zice că aşa face mereu, de când se ducea la pescuit cu unii din Valeni de Munte. Ăia îi ziceau că la plecare peştele se imparte. Îi zic ... bre eşti nebun ? Păi eu am stat aici numai la băute şi acuma plec şi cu peşte acasă ... la care el zice ... da !!!
        Ai bre lasă-mă dracu ... şi l-am refuzat categoric. Săracu, il prosteau ăia şi el o luase de bună, că aşa ar fi normal. Nea Baboiu, un mare pescar de Dunăre, pescar de crap mare, priceput, modest, un om simplu, dacă mâncai o mâncare facută de el pe Dunare, o ţineai minte mult timp !
        Toate monturile lui erau pregătite pentru crapi capitali, nu făcea rabat de la nimic şi astfel a scos crapi  foarte mari din Dunare. Mă simţeam penibil când  a varsat juvelnicul să imparta pestele cu noi !

_____________________________________________________


     va urma ...
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Flag Counter - Start: 01.10.2013

Flag Counter